Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Octombrie 2010

manifest.

Am stat cu mine in acelasi pat si mi-am plimbat gandurile prin coltul acela de cap, pe unde le duc mai rar, pentru ca nu-mi place sa m-asez pe directia constiintei mele! Ea mereu are ceva de spus si niciodata nu spune lucruri frumoase! Dar bine ca le spune!

Am constatat ca am luat alura de nesuferita, am crezut ca am primit gura doar sa-mi exprim dezamagirile si sa critic intru indreptare pe toti cei care calca stramb in fata mea. Blogul a capatat nuante de gri sobolan, verde mucegai si alte culori plangacioase.

M-am uitat inapoi intepenita fiind in toamna asta si mi-am dat seama ca scormoneam prin gunoaie incercand sa gasesc perle. Aripile zaceau frante pe spate, ochii priveau doar in jos, inima voia sa doarma vreo 3 ani crezand ca printr-o minune, se va trezi intr-o lume minunata.

Ei bine, m-am trezit. Dar cand mi-am propus si eu sa schimb culorile blogului, sa revin la texte vesele, poze frumoase si ganduri bune, computerul meu isi ia ‘la revedere” de la mine si de la viata. Nu mai vrea sa-mi inapoieze ce i-am incredintat, bloboroseste si se enerveaza cand ii cer sa faca lucruri normale pentru pretentiile lui si cand se plictiseste, sta. Sta bosumflat si tacut refuzand orice indemn. Eu sunt din categoria: „pana cand moartea ne va desparti” asa ca o sa-l conectez la aparate numai de mine stiute, si cand n-o sa mai mearga nici asa, o sa-l ingrop! Si o sa „facem altul pe rau in jos, altul mai trainic si mai frumos”. Sa-l cheme laptop ca nume de familie. Prenumele poate sa fie si Dell! O sa ma obisnuiesc cu el, e scurt, usor de pronuntat si e dragut, asa de dragut incat pastreaza toate amprentele utilizatorilor.

Daca o sa lipsesc de-aici, inseamna ca n-am avut bani :)) si ca m-am intors la  caiet si pix, asa ca va fi nevoie sa ma vizitati acasa daca vreti sa mai cititi ceva. Sau sa va rugati sa cresc intr-atat incat sa ajung la rafturile librariilor sa pun acolo o carte frumoasa!

Banii sunt facuti sa circule, stelele sunt acolo sa fie privite iar norii pot fi atinsi si depasititi. Aripile  mai cresc uneori si dupa ce au fost frante, inima e facuta sa iubeasca si orice altceva ai incerca sa faci cu ea, e in zadar, iar visurile trebuie mai putin strigate in auzul tuturor si mai mult implinite!

Am de recuperat o voce pierduta printre betoanele reci ale ultimelor doua locuri de munca, am de recuperat niste ani de scoala pierduti printre treburile de zi cu zi si am de recuperat niste incredere in mine si in altii, spulberata de valuri si vanturi potrivnice! Nu voi vrea sa recuperez niciodata sentimentele si dragostea risipite. Nu voi regreta  niciodata ca am apreciat si am iubit oamenii. Daca au reactionat intr-un fel sau altul, este pentru ca atat au stiut sa faca. Treaba lor.

Vreau sa cresc. Vreau sa cresc atat de mare incat toate ideile mele sa-mi ramana mici, dar vreau sa raman atat de mica incat umbra mea sa nu opreasca soarele cuiva. Vreau intelepciunea. O sa o caut, o sa o cer si o sa o am!

Vreau sa traiesc.

Read Full Post »