Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iulie 2010

Imi place sa ma trezesc. Cateodata m-as culca inapoi sa ma mai trezesc odata. Deschizi un ochi, il inchizi inapoi ca nu sta deschis si mai incerci iar peste 5 minute. Intre timp visezi ca te-ai dus la baie! Reusesti sa deschizi ambii ochi intr-un final si pentru cateva secunde esti minunat de batut in cap! Nu stii cum te cheama, nu stii al cui esti, n-ai dorinte, n-ai probleme, n-ai aer uneori! Daca dormi cu geamurile inchise!

Dar starea asta minutata de leguma congelata se risipeste dupa ce ai clipit de 3 ori din ochi. Si te loveste brusc, exact in frunte, tot ce-ai lasat seara langa pat: o bucurie sau o tristete pricinuita de cine stie ce sau cine. Bine, unii mai norocosi pot fi loviti si de perne, cand uita  sa se mai trezeasca. Sau unele exagerat de norocoase, sunt trezite de feti frumosi cu sarutari si alte dragastosenii! Sa lasam asta, e problema lor!

Eu ma trezesc singura. Ca asa si adorm! Dar las ca mai e din viata, nu ma plangeti pe mine, bucurati-va de ce aveti voi. Cei care aveti! Si aveti toti, chiar daca unii va purtati ca si cum n-ati avea!

Nu bag mana in foc ca o fi asa, dar cu mintea mea de-acum banuiesc ca unul din cele mai frumoase lucruri pe care le pot face doi oameni impreuna este sa doarma! Da, crezi ca-s mica si proasta si habar n-am ca doi oameni pot face lucruri si mai frumoase impreuna?! Eh, sa faca, eu vreau sa vorbesc de somn acum, nu te baga. E o intreaga fascinatie sa privesti un om care doarme. Copiii mici, mai ales, sunt extrem de frumosi cand dorm. Iti pleaca mana aproape fara voia ta spre obrazul lui sa-l mangaie. Stii ca-l trezesti, dar nu poti sa nu o faci. Cam asa mi-as dori eu sa i se intample iubitului meu! Sa-l loveasca neinfranarea ca-i va fi iertat pacatul aceasta! Eh, pe cat de minunat o fi sa dormi in bratele celui iubit, pe atat de penibil trebuie sa fie sa dormi in acelasi pat cu acelasi iubit, cand l-ai sau te-ai suparat rau, da’ rau pe dansu’! De-aici vorba aia care n-are pic de realism in ea: „sa nu te duci niciodata suparat in pat”. As adauga eu: „stai si lupta”. Da’ unde trebuie sa te duci cand esti suparat? Ai doua variante: ori nu te superi, ori daca o faci nu te mai duci in pat!

Dar daca n-ai mai multe paturi, te duci acolo unde te-ai obisnuit. Te asezi pe marginea patului, dar pe margine de tot, pe scandura daca poti. Musai sa te intorci cu spatele ca doar pe partea aia vine somnul. N-as crede ca vine, dar lasa, tu mai spera! Si ai grija mare de degetele de la picioare nu cumva sa ajunga pe teritoriul lui(oricum si el se chinuie pe cealalta scandura) si sa-l atinga. E pacat de moarte asta sa-i dai impresia ca vrei te impaci cu el. Frumusetea demna de filmat este cand ajungi la partea cu invelitul. Producatorii de invelitori cred ca sunt, in general,  oameni iubareti asa ca atunci cand decid marimea pledului se gandesc la cat material ar fi necesar sa acopere doi oameni care oricum dorm pe juma’ de pat. Eh, vreau sa spun ca joaca asta de a trage patura pe tine dezvelindu-l pe el si invers, mie mi-ar fi de ajuns sa ma puna pe ras si sa-mi treaca toate supararile prezente si viitoare. Ei bine, din acest motiv, din teama de a nu gasi un motiv de impacare si de joaca, cei mai multi dintre voi cand va suparati, va culcati in plapuma voastra personala. Ce varianta proasta! Intr-un singur pat nu-i loc pentru munti de puf de lebada, asa ca in locul ramas gol in mijlocul patului se vor strange surplusurile de invelitori si vor deveni un munte greu de escaladat spre impacare.

Ca sa-mi pastrez atitudinea demna de numele de indiscreta, o sa o zic si pe asta: unii cauta cu lumanarea motivul de suparare mai ales seara, inainte de culcare. Sa zic unele?! Unele, hai. Dar mai sunt si unii! De ce? Eh, stiti voi mai bine, doar nu ma intrebati pe mine, copil nevinovat! Ei  striga sus si tare ca se tem de ce-am zis eu in a doua parte a titlului. Scuze domnule, scuze! Specialistul pe probleme de cuplu, din mine, necasatorit asa cum e el, crede cu convingere ca asta este buba: decat sa spui unui om ca nu-ti place ce face, mai bine il eviti cum poti. Si poti! Dar ti se vede nefericirea de la 7 poste.

Ca sa fiu corecta pana la capat, trebuie sa recunosc ca uneori cand mai studiez eu oamenii pe strada sau prin autobuze, imi atrage atentia cate un barbat si nu pot sa nu ma intreb: ” p-asta cum l-o suporta nevasta-sa”?! Ca sa ma simt mai bine imi zic ca probabil n-are nevasta! Dar daca are? Dar cum casatoria este liber consimtita in ziua de azi, fiecare isi alege ce-i place. Asa ca daca te uiti in partea opusa de pat si nu-ti place ce vezi, n-ai nici o scuza. Tu, fie asa l-ai luat fie l-ai facut asa intre timp! E valabil si pentru barbati.

Ei bine, chiar daca majoritatea dintre voi astia cu acte-n regula, va chinuiti sa ma descurajati, eu ma incapatanez sa mai cred in dragoste. Uite-asa!  Si cand o sa-l am o sa ma incapatanez sa-l si iubesc. Tot asa! Ca doar d’aia m-am uitat lung dupa dansu’ amar de ani! Ca sa inchei si mai frumos, atasez aici o poezie minunata in siropul ei,  din care nu-l rog pe al meu sa se inspire, ca e istet si sigur ii vin lui alte idei.

Dupa ce trece de miezul de noapte,

Peste tot ce tace parca sunt domn.

Numar din trei in trei,

Apoi din sapte in sapte,

Rasuflarile si tresaririle fetei mele prin somn.

Ma plec cu obrazul in iarba

langa un pui de greiere

si-l rog sa-i cante sa viseze frumos.

Rog vantul sa bata mai incet in ferestre

Sa nu o sperie,

Rog stelele sa-i umbreasca genele mai luminos.

O strig pe nume, atat cat sa-i infloreasca intre obraji

Un zambet neegal.

Atat cat printre gene

Sa i se banuiasca armonia de noapte

A unui cantec astral.

Doamne,

Cat de frumos este rasul ei si-n somn.

Fetele cerului, stelele,

Vin la ferestri sa-l asculte.

De drag, numar din sapte-n sapte, neuniform

Frumusetile ei ce nu le mai stiu de multe.

Pasarile pe ramuri,

Palpaie spre alb de zori presimtire.

Plang fericit peste fata mea,

Atata nesomn de iubire.

Benone Burtescu,  – Miez de noapte –

Foto: Danusia Necula

Anunțuri

Read Full Post »

Femeia mileniului 3

Femeia VIS:  înaltă, suplă, isteaţă,  vitezomană, distractivă, gata oricând pentru a încerca ceva nou, puternică, neaparat conduce (maşină, firmă, soţ), frumoasă, nu are dureri de cap, nu plânge, nu e descurajată, nu se teme. Nu spală vase, nu creşte copii (are unu, maxim doi, născuţi din greşeală şi „pe fugă”,  dar abia dacă le ştie marimea hainelor), nu se pierde cu firea în faţa tehnologiei, nici a cifrelor. Are unghii impecabile, carţi de credit, haine scumpe, admiratori! Este încrezătoare, sigură pe ea, zâmbitoare, nu pare afectată nici de moartea pisicii nici de plecarea soţului! Nu-i plac florile, e pretenţioasă şi i se împlinesc dorinţele întocmai! Citeşte extrasuri de cont şi cataloage de modă, iubeşte solarul (nu, nu cel cu roşii şi castraveţi) arată bine, miroase bine, „loveşte” bine!

Femeia REALITATE: mereu în curs de a slăbi, nu se crede isteaţă deşi aşa vrea să pară, nu-şi spune durerile pentru că asta ar speria chiar şi pe cel mai curajos bărbat. Visează frumos la toate cele enumerate mai sus şi munceşte din greu pentru a ajunge acolo. În realitate, cu fiecare centimetru acaparat se simte mai goală, mai singură, mai stinsă. Ar vrea să trăiască, dar n-are timp aşa că merge înainte sperând că mâine va fi mai împlinită, mai veselă, mai iubită…

Femeia RARISIMA:  e cinstită, se trezeşte devreme şi ştie ce are de făcut. Nu consideră că soarele ar trebui să răsară la mijlocul zilei dacă ţine neaparat  să fie văzut şi de ea! E mulţumită de realizările de peste zi şi doarme bine. Îşi (re)cunoaşte copiii, partenerul ei  se poate baza pe ea. Este demnă de încredere, educată, ştie că poate fi puternică chiar dacă poartă fustă. Nu are timp să lenevească la televizor, are mereu planuri şi proiecte noi. Se simte feminină, se simte iubită, se mulţumeşte cu cât are pentru că ştie că face tot ce poate mai bine. Ştie să vorbească, ştie să tacă, ştie să mângâie, ştie să aline, ştie să alinte, ştie să bucure, ştie să hrănească. Plânge de durere, plânge de bucurie. Plantează o floare, educă un copil, iubeşte un om! Este amabilă, înţeleaptă, te provoacă să creşti, este iubitoare, dă tot ce are şi primeşte în schimb totul, ca recunoştinţă. Este frumoasă când o priveşti chiar şi cu un kg în plus şi trei riduri. De-ai avea una, te-ai putea considera fericit!

Read Full Post »

…femeia care stă în casă constituie un pericol privat!”

Nu suport pietonii nehotărâţi. Din acest motiv,  când vreau să trec o stradă, pun piciorul stâng pe zebră şi mă tot duc. Si moartă mă duc! Indicat ar fi să mai ridici o mână semn de: „acu’ trec eu, staţi voi acolo”.

N-am auzit scârţâit de roți decât de vreo câteva ori în toata „cariera” mea.  Cea mai zgomotoasă a fost frâna unor poliţişti neatenţi prin Timişoara, care culmea, au şi oprit să mă întrebe dacă m-am speriat.
„Nu, mi-ati ridicat adrenalina la cote înalte, îmi vine să chiui de fericire”.

Dar zilele trecute a fost  aşa: Mircea cel Bătrân e cu sens unic, iar eu mergeam în sensul corect. Pe jos. De-a lungul bulevardului sunt tot felul de stradute. Când a trebuit sa traversez una neînsemnată, exact atunci i-au aflat importanţa o mulţime de maşini care voiau să iasă în bulevard(sau ce-o fi asta). Le-am aşteptat cuminte pe toate să treacă, până când, ultimul din şir  a fost năpădit brusc de o generozitate ieşită din comun şi s-a oprit galant să-mi dea prioritate. Când l-am văzut aşteptându-mă, când mi-a zambit  cu toţi dinţii şi am vazut că-i are frumoşi, m-a cuprins o hotărâre soră cu moartea şi mi-am zis: „gata, trec, acum ori niciodată”!

Cum soferul cel tinerel era cu ochii pe mine că oricum n-avea altceva de făcut, mă cuprinse timiditatea şi am uitat că era posibil ca un alt draguţ de pe bulevard să zică şi el în acelaşi moment: „fac dreapta, acum ori niciodată”.  Şi…am auzit doar un scârţâit de roţi, mi-am aruncat privirea peste umar doua secunde să văd dacă era o maşină destul de zdravănă să mă facă poster, şi dusă am fost. M-am făcut „de cacao”, cum zice o vorbă a clasicilor contemporani, şi dacă aş fi avut unde să mă ascund, m-ascundeam. Dar n-am avut, aşa că mi-am văzut de drum, fără să ridic capul de jos să-l mai privesc pe cel care probabil râdea de mine, şi nici măcar să mă uit cu privirea aia de om vinovat, către cel care, probabil mă înjura. Am început să fredonez cântecul ala: „vino mamă de ia-ţi proasta”!

Dar am învăţat ceva. La straduţa următoare, m-am uitat lung nu cumva să repet greşeala. O doamnă cu o maşină frumoasă îşi aştepta rândul să iasă pe bulevard, şi o alta, cu o maşină urâtă, venea foarte grabită din spate, cu aceeaşi intenţie. Printre ele două am considerat eu că pot să trec dincolo. Şi am trecut  în timp ce-mi spuneam:”când o avea doamna asta de gând să reducă viteza „? Când mi-am terminat gândul şi am pus un picior pe trotuar, s-a auzit în spatele meu un zgomot interesant. Şi curioasă cum sunt din fire, am întors capul doar ca să văd maşina cea urată, în fundul celei frumoase. Şi în aceeaşi fracţiune de secundă, pe doamna de la volanul celei din urmă sărind ca arsă din maşină. Am considerat ca ele se pot parui si fara ajutorul meu asa ca mi-am vazut de drum!

In alta ordine de idei, am o stare vesnica de  somn. Nu reusesc sa adorm pana nu salut miezul noptii si o nesuferita de alarma de la magazinul din apropiere porneste in fiecare dimineata la 6. Si urlaaa. Si te-ar trezi si din mormant! Astfel, car  zilnic dupa mine o masura de lene cauzata de caldura si inca o jumatete de masura cauzata de somn. Dar viata e minunata, nu merita sa te intristezi pentru un amanunt asa de nesemnificativ!

Parca as avea asa un dor de duca. Bucuresti,  ce zici?!

Read Full Post »

Iubind pe imparati

Prea multi imparati, nu le mai ajung tronurile.

Sa se-nghesuie si ei  doi-trei pe cate-un tron.

Sau sa domneasca pe rand, prin intelegere,

Fiecare cate-o saptamana sau doua, sau chiar o zi!

Se voteaza acum o lege,  cum  ca esti pe lista imparatilor

Indiferent cat ai domnit.

Prea multe tronuri, ne mai trebuie imparati!

Sa domneasca si ei pe mai multe tronuri odata,

Peste cate cinci bunaoara, sau mai bine pe cate sase

Si daca asa nu ajung tronurile, mai facem cateva

Tronuri e mai usor de facut, imparati mai greu,

Caci imparatii se fac ei, nu-i facem noi!

Prea multi imparati, prea multe tronuri

Si noi astialalti doar cativa

Si ne imputinam din ce in ce…

In curand n-or sa mai aiba peste cine domni

Si va trebui sa domneasca intre ei, unii peste altii

Sau unii pe sub altii, cum vor…

Unii pe tronuri, altii pe sub tronuri, cu schimbul,

Ca se poate domni si de sub tronuri…

Numai sa ne mai lase putin in pace

Sa ne mai tragem si noi respiratia!


Benone Burtescu,

Read Full Post »