Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Mai 2010

Dragoste

Doi pomi

din doua gradini vecine

s-au iubit o viata.

Neputand sa se mangaie

s-au multumit doar sa se priveasca.

Spre batranete,

un strain

i-a cumparat pe amandoi

si dragostea lor

l-a incalzit pe acel strain

o iarna.

I. Coman

Anunțuri

Read Full Post »

De la inaltimea sosetelor mele flausate roz-lila exagerat, venite cu vaporul tocmai din Australia, privesc cele doua cani cu ceai din fata mea si fluier.  Oscilez intre ceaiul de ceapa si ceaiul de coji de nuca, ambele producandu-mi o placere un pic mai mare decat a cainelui care linge sare. Trupul mi-e  un captiv care nu stie daca sa se planga mai tare de muschii care deja dor de atata tuse sau de gatul care parca se sparge in mii de bucatele dupa fiecare incercare.

In peisajul asta fericit, mintea mea face doua conexiuni amuzante cu copilaria. Ele se numesc: piramidon si biseptol! Ambele s-au pierdut pe drum.  Bine, mai e o conexiune, dar asta e  nefericita: bunica cu sare sau albastru de metil pe degetul aratator, intalnirea acestuia cu amigdalele noastre si apoi noi copiii vomitand si ce-am mancat anul trecut! Da’ ne faceam bine. Da’ era barbar obiceiul!

Cum cele doua ceaiuri nu-mi solicita prea mult neuronul, el e plecat in calatorie in jurul pamantului. Fara data fixa de intoarcere. In lipsa lui vantul bate cu 150 km/h prin creierul meu si-mi scutura tot praful pe prin colturi. Ce, nu-s colturi? S-o crezi tu!

Asa se face ca am ajuns la concluzia ca oamenii cei mai zambitori de pe fata pamantului ar trebui sa fie cei care tocmai ies pe usa cabinetului stomatologic, cu dinti noi-nouti. Pai daca as lasa acolo 5000 ron in doua saptamani, as ranji si cu motiv si fara, ca doar de-aia am dat banii: sa am dinti in loc de gauri.

Logica asta fenomenala ma duce la o alta concluzie si mai interesanta: daca ti-ai tras sani de 4000 euro, cum sa pui peste ei o carpa de 50 de ron? Pai nu-i o jignire? Si ce carpa fie ea si de 400 ron merita onoarea de a acoperi achizitiile de mii de euro? De-aia s-au inventat hainele alea in care arati de parca tocmai ai scapat ciuruita din razboi. Nu, nu din ala de tesut.

Aici curm  firul luciditatii mele si mai bine incing un concurs cu Alex pe tema: cine vorbeste mai ragusit si spune mai multe cuvinte intre doua reprize de tusit. Marturisesc ca n-am luat nimic unul de la altul ci fiecare a venit de-acasa cu tusea proprie.

Si tocmai acum m-a apucat un chef nebun de cantat. Si inca un chef  de a face ceva de macare. Dar pe asta din urma o sa-l infrang.

Cel mai mare avantaj cand esti racita este ca scapi de petitori si de „agentii matrimoniale ambulante”  cu fraza asta simpla: „cum sa ma marit cu mucii la nas”?!

Read Full Post »

Sunt unchi!

Multumesc lui Dumnezeu ca pot sa glumesc si nu plang, ca dupa noua luni era sa-l vad doar mort.

S-a nascut, cu chiu cu vai  nepotul cu nr. 2.  Nu stiu ce-i veni sa se rasuceasca intr-o pozitie imposibila in timpul cel mai nepotrivit, dupa ce cu doar o ora inainte copilul era gata pregatit de infruntat lumea. Minunea a constat in faptul ca medicului i-a venit ideea sa mai verifice odata starea copilului inainte sa faca anestezia epidurala dupa cum stabilisera. Nasterea urma sa fie normala. Astfel a sesizat ca inimioara aia da semne se oprire. In cateva secunde au decis cezariana,  i-au pus mamei masca cu anestezic si au taiat inainte sa apuce sa-si faca efectul. Dupa asteptari, cordonul ala buclucas ii strangula gatul. Pe muchie de cutit, negru de suparare, a aparut pe lume cel care va purta numele Robert. E grabit si  pe seara a  parasit deja reanimarea desi mama lui inca e acolo.  Si-a recapatat culoarea,  are 3kg si 53 cm. Probabil ca tipa de zor de foame dar va primi abia maine ceva lapte.

O sa-i faca matusa-sa niste ciorba:)) de spanac! Ca tot veni vorba de matusa-sa, ea e rapusa de un soi de raceala si face eforturi disperate sa-l alunge pe soi si sa fuga la Bucuresti. Asa ca apa fiarta cu sare in care sed cele doua picioare, o chestie elastica imprumutata care tine cei doi rinichi durerosi la caldura si niscaiva pastile, rarele pastile care au onoarea sa traverseze gatul meu odata la cativa  ani. Si usturoi. Si tot ce mai stiu eu!

Tara se sprijina pe mine, trebuie sa ma refac si sa plec!  Pana una alta nu mai sunt in dilema daca  sunt unchi sau matusa, ca eu nu aveam oricum  incredere in aparatele lor care vad 9 luni ceva si nasti altceva! S-a decretat: sunt unchi!

Acestea fiind spuse, imi car oasele protejate onorabil de grasime, in pat. Cine nu doarme pe la miezul noptii sa ma trezeasca si pe mine sa inghit „lighioane” prafuite!  Una peste alta, sunt fericita. Mintea mea se ocupa mai departe cu prostiile ei:D dar despre ele maine.

Crestem, ne inmultim si  facem „tribul” mare si galagios. Urmatorul  prin septembrie! Ce viata minunata!

Read Full Post »

Alex

Strengarul asta mi-e drag ca ochii din cap!  El aduce o portie suplimentara de amuzament in minunata mea viata de somer roman!

Alex este un sofer desavarsit. Conduce in ultima vreme o barca. Este o barca simpla care se poate incuia. Masinile lui imaginare sunt parcate mai mereu prin curtea mea si trebuie sa circul cu grija printre ele. Este foarte atent la detalii, stie unde a pus un lucru care a trecut prin mana lui. Nu strica nimic (decat mocheta uneori cu usacatorul de par!) si cateodata imi aduce flori. Cand am aruncat dupa cateva zile cele doua zambile albastre si o papadie m-a privit suparat si m-a certat ca am aruncat florile de la el. I-am explicat cum sta treaba cu uscatul florilor si cu adusul altora proaspte!  Nu uita nimic. Mai ales ce i-ai promis ca-i dai. Vorbeste la telefonul care suna, indiferent al cui e, stie sa intretina o discutie fara sa se piarda pe drum si are afaceri pe care si le rezolva vorbind la un telefon numai de el vazut. Convorbirile lui se incheiau intr-o vreme cu „bine, bafta”. Dar am avut eu grija sa-i stirbesc elanul!

Imi atrage atentia  ca noi nu trebuie sa vorbim cu „ma si ba”. Nici macar cu calculatorul. Cerul lui e mai mereu senin, dar noi astia mari il mai suparam uneori si atunci intreaba: ” voi unde aveti coltul de rusine in curtea asta”? Si pentru ca noi nu aveam inca asa ceva, si-a ales un colt de casa, s-a dus si a stat acolo pana i-a trecut supararea si a revenit peste cateva minute razand. Si noi, bine’nteles!

Am incheiat afacerea „chilotelul” ! Doar suntem oameni in toata firea.

Saptamana asta sper sa fiu pe faza la nasterea celui de-al doilea nepotel al meu. Robert al II- lea de Bucuresti.  Trebuie sa vin sa-i astern covorul rosu la venirea pe lume! Sa se nasca cu incredere chiar si cu mine, ca eu stiu sa leg frumos cu funda cordonul ombilical!

Pana una alta, ziua e frumoasa, Alex seamana cu mine (la degetele de la picioare!) si sunt fericita ca-i al meu. Ma rog e al fratelui meu, dar ce-i al lui…

Ca ce-i al meu e pus de(o)parte si pana una alta mai exersam pe altii!

Read Full Post »

Orasence

Cred ca n-au habar cata apa se afla sub ele. Cred ca nici nu le pasa. Noi de ce ne gandim atata la detalii?!

Read Full Post »

Respiro

Ei si-au luat timp sa respire, sa se bucure de soare. Eu doar am observat, am ascultat cantecul pasarilor, am batut orasul pe jos si m-am bronzat. Jumatate din populatia Constantei era la iarba verde, cealalalta jumatate la parada din Mamaia. Orasul era intr-o liniste perfecta pe la amiaza. Pe bulevardul cel mai circulat din Constanta la un moment dar doar eu eram in miscare. In intersectia goala am asteptat verdele regulamentar si mi-am zis: e prea liniste aici!

O zi ca-n povesti. Cu soare, cantec, broaste, pescarusi, liliac si copii veseli.  O zi in care am mers pe jos  mai mult de  15  km.  Cele mai frumoase imagini au ramas doar in mintea mea.

Cand tot orasanul pleaca la iarba verde, eu cea de la iarba verde ma duc sa iau pulsul orasului. Un 1 Mai pe dos, dar frumos!

Read Full Post »