Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Februarie 2010

multumesc google

De ce sa tastezi „indiscreta”cand poti sa tastezi orice altceva si sa ajungi tot acolo?

De exemplu:

  • cum se face autoportretul
  • din ce se fac pasarile
  • si eu casatorita si el si vreau sa rup relatia
  • femeile vorbarete
  • sobe aurica
  • cum cunosti omul viclean
  • imaginati-va o intalnire cu ciobanul bucurestean
  • de unde vine numele capitalei
  • faze cu cea mai mare grasa
  • vecina indiscreta
  • te grabesti la maritat ca floarea la scuturat
  • totul se leaga intr-un cadru relativ
  • femei goale care fac sex
  • alcool etilic amuzant
  • te-ai uitat in oglinda in ultima vreme?
  • caini turbati
  • inmormantare chestii ciudate
  • desculta
  • la 8 desenam infinituri de creta
  • ploua cu gaste-n Groenlanda
  • somnul si copilaria
  • urata cu crengi
  • golul din inima mea
  • cum se joaca elasticul
  • wordpress, auzi? te superi daca astazi sunt copil?
  • femei de 60 de ani de maritat in Craiova.
Anunțuri

Read Full Post »

iz de primavara

Soarele zambeste ca un rege caruia i s-a nascut un copil. In regatul lui albastru, norii albi si pufosi, danseaza.  Zapada s-a ascuns in camari rememorand rasete de copii, fulare colorate si soferi suparati.

O vrabiuta isi curata penele langa un caine care doarme la soare. Oamenii alearga in sus si-n jos, preocupati doar de gandurile lor. Indragostitii  si batranii se tin de mana. Pe trotuar, un batran priveste multumit kilogramul de mere pe care-l duce in mana dreapta.  In mana stanga ocroteste 3 garoafe rosii. Anii se risipesc oarecum in dreptul ochilor si te  fac sa te intrebi cu privire la stralucirea lor de alta data.  O fata se apropie din directie opusa.  Paseste absenta privind trotuarul, desi sus e cu mult mai frumos.  Fusta neagra de stofa, se joaca pe genunchii ei cand paseste.  Isi aduna pe langa ea hainuta neagra, eleganta, ca si cum ar vrea sa se apere de un viscol interior. Vantul ii desface parul in mii de suvite. Esarfa portocalie infasurata lejer  isi flutura franjurile ca si cum ar cere ajutor.  Ochii mari si negrii sunt ascunsi in spatele unor ochelari cu rame groase.  Mana stanga poarta un servetel.  Plange. O mama isi priveste fericita copilul, in timp ce impinge carutul de-a lungul bulevardului strajuit de tei. Un copil refuza mana tatalui sau si merge singur.  Un cersetor sta ghemuit langa zidul rece si nu cere nimic. Pe o banca, un altul doarme.  Un batran priveste spre  o masa de sah ca si cum ar trebui sa faca o mutare importanta. E singur.  Cativa porumbei zboara cautand din priviri ceva de mancare. Pe o banca mai indepartata  o batrana ca un ghemotoc de ani, priveste in gol. O sacosa murdara sta cuminte langa piciorul ei. Un capat de paine ar parea ca se odihneste in ea.  Fata este atrasa pt o clipa de imagine si nu rezista tentatiei de a trece pe acea alee. Se apropie de batrana si se aseaza langa ea.  Batrana nu o priveste. Mainile ii sunt asezate una peste alta, cuminti, peste paltonul gros. Un stol de porumbei se apropie timid. Soarele straluceste bland iar timpul pare ca sta pe loc pt o clipa. Fata observa uimita  dara de grau care le incojoara si  deodata o multime de porumbei zglobii fac locul sa prinda viata. Se apleaca si ia boabele pretioase de grau si le tine in palma. Lacrimile sunt uitate, un zambet frumos ii lumineaza fata in timp ce porumbei si pescarusi brazdeaza aerul si alearga in toate partile. Batrana priveste la scena ca la ceva foarte obisnuit. Un colt de ambalaj iesit din sacosa murdara de rafie, este singurul martor al clipei de o frumusete discreta.  Fata isi pune mainile peste mainile batranei si o intreaba ceva. Batrana pare ca refuza sa raspunda. Fata se gandeste un pic apoi dispare. Alearga in supermarketul din apropiere si se intoarce in cateva minute cu diferite pungi  in maini.  Le aseaza in sacosa de la picioarele bancii si pastreaza una colorata. O desface.  Un cozonac micut si pufos se arata din spatele ambalajului. Batrana  se uita ca la o minune la bucata de cozonac din mainile ei.  Se uita intrebator spre fata. Fata zambeste si spune: astazi este ziua mea, dumneavoastra si cu mine o sa mancam un cozonac cu ocazia asta. Batrana rade. Zambetul ii este complet lipsit de dinti. Lasa un pic bucata jos si ii spune fetei cateva cuvinte frumoase ca urare, apoi incepe  sa manance.  Din cand in cand se uita spre sacosa si multumeste. O doamna de pe  banca de alaturi priveste scena.  Un trecator se uita si el lung. In apropiere o fata citeste.  Scena este incredibil de frumoasa. O batrana saraca si o fata imbracata frumos rad si glumesc cu bucati de cozonac in maini. O multime de porumbei  se bucura de o masa cu atentie aranjata de catre o batrana saraca.

Intr-un leagan din apropiere un copil rade fericit. Vrabiutele ciripesc vesele. Soarele coboara spre apus colorand minunat cerul. Un tanar saluta fata. Se grabeste spre gara ducand un rucsac cu gustari pentru copiii strazii. Un soi de pace coboara peste oras.  Deasupra tuturor, primavara emotionata isi sterge o lacrima cu un colt de batista. A reusit si de data asta.

Read Full Post »

Câteodată simt că îmbătrânesc. Alteori chiar îmbătrânesc, fără să simt.
Mai sunt nişte momente când am un chef nebun de viaţă.  In momente de felul acesta aş face următoarele lucruri:

  • Aş scrie o scrisoare lungă, cu mâna mea, pe hârtia aia colorata primită tocmai din Australia. N-am atins-o în ultimii patru ani.  Aş trimite-o apoi prin poştă. Aș aștepta răspunsul tot la fel. M-aș plimba zilnic pană la cutia poștala, m-aș uita după poștaș pe stradă,  ca atunci când aveam cincisprezece  ani şi așteptam scrisori care sa  înceapă asa: „surâsul tău ca soarele cu dinţi…” Aş scrie deci, dar in mintea mea acum e aglomeratie de ID-uri. Nici o adresa poștală.
  • Aş fugi în lanul de grâu, rapiţă, orz, păpădie, flori de câmp…aş sta acolo privind cum aleargă norii, ei ştiu încotro şi m-aş gândi la lucruri imposibile. Sau nu m-aş gândi la nimic.
  • Aş îmbrăca o rochie, poate albă sau poate colorată şi m-aş duce pe dealuri, aşa ca să fiu tot împotriva celor care au scos fusta din uz şi ne-au dat iţarii astia economici, doar doar ne-or vedea buricul.
  • Aş străbate câteva sate pe jos (prin Maramureş) aş vorbi cu oamenii, aş dormi la ei în casă şi a doua zi aş merge mai departe. M-ar primi.
  • Aş găti bunătăţi pentru cineva şi am mânca aşa fără 3 cuţite şi 4 furculiţe. Cu ridichiile întregi şi ceapa verde. Am  mânca usturoi şi cartofi copţi.
  • Aş fugi un timp într-un pustiu prin munţi, fără telefon, televizor şi internet, fără maşină de spălat şi robot de bucătărie, fără nimic care bâzâie şi piuie. Doar cu un şemineu. M-ar prinde seara pe dealuri, mi-aş spala hainele în râu, aş citi stând la soare si n-aş scrie. Doar m-aş bucura, o bucurie pură pe care aș păstra-o doar pentru mine.
  • Aş săpa o bucată de pămînt până când răsare luna si aș planta a doua zi flori. La capătul ei m-aş întoarce obosită să privesc minunea de a fi făcut ceva cu mâinile mele.
  • Mi-aş lăsa asemenea pisicii, faţa dezmierdată de soare. Sau de două maini pricepute.
  • Aş juca tenis.
  • Aş merge cu autobuzul ala vechi si aglomerat de la Craiova la Calafat. Din cauza căldurii ar merge cu uşa deschisă şi ar mirosi a salcâm. Aș merge în mai.
  • Aş  merge  cu microbuzul de la Constanţa la Măcin şi pentru că ar fi cald şoferul mi-ar da voie să deschid geamul. Ar mirosi a tei. Aş merge in Iulie.
  • Şi aş mai merge prin Grand Canyon la apusul soarelui, şi din nou prin Retiro Park toamna. Aș strabate sutele de kilometri dintre oraşele Australiene în orice perioadă a anului. Mi-aş vedea cei doi veri pe care nu i-am văzut niciodată  şi i-aş revedea pe cei pe care i-am văzut doar odata. L-aş tunde pe cel care are părul mai lung decât al meu.
  • Mi-aș plimba degetele prin parul celui drag si i-aș canta. L-aș face fericit.
  • M-as culca.  Mi-e somn.

Read Full Post »

14 februarie 1979

Nu ma contrazic niciodata cu varsta. Doar incerc sa nu o iau in seama. Cartea asta numita viata, mi s-a deschis azi la pagina 31. E ciudat de alba pagina asta. Abia astept sa o mazgalesc.

Multumesc frumos pe aceasta cale soferului de pe masina aia enorma care mi-a rupt cablul de telefon. Multumesc romtelecomului care a vazut cablul care zace rapus pe sosea si l-a durut in trei litere.  Datorita lor azi, in cea mai frumoasa zi din an pt mine, o sa ies afara si o sa ma plimb si o sa ma bucur de vant, de soare… in loc sa stau pe net si sa cersesc urari:))

Multumesc Doamne pentru viata. Si pentru  oamenii si lucrurile din ea, fara de care eu n-as fi eu.

Promit sa raman tanara inca vreo 50 de ani de-aici incolo:D

Read Full Post »

fara tine…

Fara Tine

N-as sti ca exista zori,

apus de soare si flori…

Noapte sau zi,

mi-ar fi totuna.

As amesteca susurul apelor cu furtuna

si de-atatea ori,

As privi ingrozita spre perdeaua de nori.

Fara Tine

N-as  sti ca exista culoare.

Nu m-ar uimi albastrul cerului cufundandu-se-n mare.

As trece oarba

peste dealuri si munti,

prin paduri,

printre flori, peste ape…

Nici n-as simti raze blande de soare pe-aproape.

Fara Tine,

Intre albastrul cerului

si verdele pamantului

As plange

Pentru cenusiul mormantului.

Cui as putea sa multumesc

Daca nu Tie?

Pentru frumusetea amurgului

Intr-o zi de toamna tarzie?

Si ma-ntreb,

Ce rost as mai avea eu

Daca n-ai fi Tu,

sa dai sens si destinatie

drumului meu?

Read Full Post »

intrebari existentiale

Vremea asta e numai buna de introspectii, in timp ce-ti imbratisezi caloriferul. Cand nu ai altceva de imbratisat.

Mintea mea este ocupata cu aspectul acesta: cat din ceea ce suntem noi e cu adevarat al nostru? Pentru cate ganduri, gesturi, atitudini avem „copyright” si cate sunt imprumutate?
Vedem filme  si copiem comportamentul actorilor pe care ii indragim. Citim carti si ne insusim cate-un gand sau mai multe, din fiecare carte citita. Imprumutam gesturile  celor pe care ii iubim si vorbim asemanator celor pe care ii apreciem. Cautam atitudinea celor populari si o imitam. Ne imbracam dupa model, gandim ce-au mai gandit si altii inaintea noastra si  pastram limitele. Adica facem ce au facut si altii acum 100 de ani. Avem impresia ca tot ce se putea descoperi a fost deja descoperit, asa ca doar folosim.
In ecuatia asta, unde mai suntem noi?  Nu suntem de fapt doar un amestec din toate cele de mai sus? Avem „ceva” al nostru care ne defineste?

Am ochiul format pe defecte, vad dintr-o privire ce nu merge, ce nu se potriveste intr-o situatie, intr-o bucatarie, intr-o camera. Asta mostenesc de la tata. El ia un mana o haina noua, se uita la ea si zice: „are un defect aici”! Eu vad abia acasa defectele hainelor:D

Disec oamenii, ii maruntesc si le asez componentele in categorii. Asta mostenesc de la mama. Diferenta este ca la mine a pus doza dubla.

Cat din ce sunt eu e inscris in genele mele? Cum arata,  pe interior, un om care nu citeste, nu merge la scoala, nu are relatii cu alti oameni? E pur sau salbatic?

Nu vreau sa fiu comuna, nu vreau sa fac ceva doar pentru ca asa se face, nu vreau sa fac a mia oara un lucru exact la fel cum il faceau unii in Evul Mediu. Unde e excelenta? Care-i secretul intelepciunii?
Cum face mintea saltul peste pragurile asa de inalte ale lucrurilor descoperite deja? Mai e ceva nou? Cititul nu e doar un alt mod de a-ti umple „sertarele” cu ganduri de-ale altora? E drept, unii au fost stralucitori, dar la noi ajunge doar rezultatatul, nu procedeul prin care au ajuns la succes.
Sunt un om normal. Dar nu-mi place normalitatea. Unde o fi scanteia care m-ar face sa ma aprind si sa ard?

si ninge…si ninge…si parca iti vine sa-ti lipesti nasul de geam si sa te prinda seara uitandu-te la jocul fulgilor. sa se auda trosnetul lemnelor in soba, sa miroasa a lemn ars…

…fulgul de zapada nu-si pune intrebari de-astea, nu?

Read Full Post »

Avem o tara…grasa.

Nu, de cateva zeci de ani, ţara nu prea mai e grasă.

Se duce  pe apa sâmbetei şi mândreţea de zicală, cum că „Romania are cele mai frumoase femei”. A fost odată. Acum are o mulţime de femei drăguţe da’ grase.

Ca barbat, abia dacă-ţi mai poţi „clăti” şi tu un pic ochii, privind puştoaicele de 14 ani, dar nici acolo nu mai eşti scutit de „perniţe”. Perniţe în prima fază.  În faze avansate vezi shaorma întreagă poziţionată orizontal sau vertical pe bietele corpuri feminine. Feminine odată.
Nu ştiu cine ne-a pricopsit cu pofta asta de mancare nebună. La  orice oră din zi, pe orice stradă, o persoană din cinci, mănâncă. Şi de obicei, persoanei respective nu i se mai potriveşte bluza. N-am văzut decât rar, pe cineva mâncând un măr sau o banană. Pe stradă se mănâncă: kebab, shaorma, produse de patiserie, chips-uri, crochete, pufuleţi, croisante. La Fornetti e vesnic coada.
Moda s-a adaptat şi ea, bluzele au devenit largi, lungi, creţe, dar tot nu mai reuşesc să acopere „investiţiile”. Ai senzaţia ca mai mult de 60% din populaţia feminină a Romaniei, a rămas însărciantă. Femeile însărciante sunt frumoase. Corpul lor are totuşi o formă, în afara burţii. Iar burta care produce şi altceva decât umbră, devine chiar plăcută.
Durerea cea mai mare e resimţită pe plajă. Anul acesta o sa avem expoziţie de şunci. Toate modelele, toate culorile…
Bărbaţii nu fac excepţie de la regulă.

Eu mananc  legume colorate si fructe. Mai scap uneori in placinta cu mere. Si nu, nu  pot divorta de pufuleti. Intrebarea care ma macină este: unde trebuie sa umblu la cantar sa-mi arate 58 kg cand ma urc pe el?!

Imaginea nu-mi apartine, este luata de aici.

Read Full Post »

Older Posts »