Pe vremea cand mancam Facebook pe paine(si nu stiam de ce ma ingrasam!), un gand nu vru sa iasa din capul meu decat cu rime! L-am asternut usor in status si iaca ce-am trezit in altii:
Indiscreta:
Foaie verde-n cerc rotund(!)
Mie-mi vine sa ma tund!
O fi clar semn de sminteala
Daca-mi vine sa-l tund…cheala?!
Lumi :
Foaie verde’n cerc patrat, lasa vorba, treci la fapt!
Indiscreta:
Frunza verde bibelou. Dă sa-ncerc întai p-al tau!
Lumi:
Frunza verde de cicoare, cum sa nu, sint amatoare, da’ doar p’al’ de pe picioare!
Simona:
Frunza verde de rachita
Este clar ca esti smintita!
Pune foarfeca in cui
Lasa par la locul lui!
Pandalia vine , trece,
“ Tu ramai la toate rece!”
Thomas:
Frunza verde …de Paris
Tunde-l ca Viorel Lis
Si-ti faci freza cu stergaru
Ca monsieur Marin Moraru..
Iar de vrei sa intri-n mare
Si sa nu-l incurce valu
Fa-ti la ceafa o carare
Precum Bercea Mondialu
Indiscreta:
Frunza verde contra tus(e)i
Eu vreau cap ca al lui Gyuszi, (bec!)
Sa nu mi se-ncurce coama.
Da’ ma tem ca moare mama!
Thomas:
Atunci nu mai tunde oaia
Si pastreaza-ti toata claia,
Ca sa n-o superi pe mama
Ramai tot ca Valderrama
Indiscreta:
Stea albastra-n colt de noapte,
P-asta-l stiu de cand beam lapte!
Insa acu’ ma-ncearca teama:
Chiar arat ca Valderama?!
Ca ma tund si io si mama!:))
Indiscreta:
Aplauze v’aduc cu tona:
Lumi, Robert si Simona.
Si din pat, cum stau in cot,
Va salut. Cu par cu tot!
Iar sub par, se spune bine:
“Cap sa fie. Mintea vine.”
Daniel:
Foaie albastră de FEISBUK
Una spun si-apoi ma duc:
De atata poezie
O sa facem toti chelie.
Indiscreta:
Ori va dati cu alifie,
Ori va puneti palarie!
Ca eu tot fac poezie.
Creanga verde de cires,
Langa Feisbuc mi-am pus pres!
Creanga verde lemn de nuc
Asta spun si-apoi ma culc!
frunza verde-n ram de par,
eu, urcat in varf de mar,
am un gand asa mai shui
sa ma tund cum altu’ nu-i.
sa-mi las par in partea stanga
la mijloc coada natanga,
si pe dreapta, ah, pandalia
vreau sa-mi luceasca chelia
De-mi iesi in cale pe-nserat
Promit solemn ca fac infarct!
ca faci infarct nu-i nici un bai
nu te las sa-mi spui atat de repede godbay,
mai bine-mi pun o oala pe scafarlie
ca nu cumva sa faci apoplexie
Am dat replica pana la urma, ca de, nu m-am putut abtine
)
frunză verde foaie lată
aşa-mi vine câteodată
să-ţi cer socoteala toată –
de ce nu te faci artist?
ştiu, n-ai sufletul prea trist.
nu ţi-ar plăcea să te-mbeţi,
impresarii să ţi-i cerţi…
da, n-ai stofă de artist decadent
dar fără îndoială eşti
un mare artist… suculent…
ps.
pusi-cat şi treci pe-aci
că ajung eu înaintea ta…
şi nu cred că-ţi va plăcea.
O tu nici visezi printesa
Ca artista ce-o privesti
N-are timp de scris,
Cand pleaca una-doua’n Bucuresti!
Foi de varza cu cotoare,
Cum de n-ai aflat tu oare
Ca numai dupa ce moare
Artistul e demn de incoronare?!
PS.
Frunzulita fulg de nea,
Un’ sa trec? In Spania?!
cu cotoarele de varză
mi-ai plăcut; ca într-o farsă.
profunzime-apoi avuşi…
să te-ncoronez la ruşi?
sau la nemţi, într-un oraş
cu un mare îngeraş
la intrare în cetate,
leneş când se face noapte?
hai că mă duc să mă culc
de aceea-o să tac mâlc.
frunză neagră, ca de noapte
să n-aud nici măcar şoapte!
linişte acu să fie:
vorbăreţii… în pustie…
Foaie verde,maracine..
Tare dor mi-era de tine!
Cu podoaba capilara…
Mai las-o,pana la vara..
Totusi…la indemnul tau…
Ceva,tot taiai si eu…
Ia,te pune pe ghicit!
Ce-am taiat…si..ce-a iesit?