Isteria “soia” din ultimii ani reuseste mai mult sa ma amuze decat sa ma convinga. Nu m-am declarat(la primarie!) vegetariana, dar daca ma gandesc la ce-am mancat in ultimii 30 de ani, sunt! Cu indulgenta, oi fi mancat vreo doi pui in toti anii acestia! Si uneori peste. Dar, daca cineva m-ar pune sa aleg intre soia cea procesata sa semene cat mai mult cu produsele din carne, in caz ca m-ar ispiti asa ceva, as alege carnea. Salam de soia, crenvursti de soia, lapte de soia, branza de soia, iaurt de soia, crochete, maioneza, snitele, paste, cascaval si cate-or mai fi! In curand sampon de soia, pantaloni de soia, copii de soia!
Sa nu se supere soia pe mine, eu o iubesc, dar o iubesc intr-un singur fel; boabe! Si cand m-apuca cheful, fierb boabele si imi fac singura pateul in care stiu eu ce pun si cand n-am suficient chef sa astept sa fiarba, iau boabele si le coc. Daca n-ai incercat niciodata, te asigur eu ca nu mori!
Daca vrei sa faci un pateu(da, stiu ca francezii spun “pate” dar eu sunt romanca) trebuie sa te gandesti cam cu un an inainte. Daca stai in varful orasului, muta-te la tara si adu langa casa si o roaba de pamant. Pe ea, pe el adica, pe pamant, nu pe roaba, plantezi: boabe de soia, ceapa, usturoi, ardei, masline(!), si ce mai crezi tu ca o sa poftesti la iarna cand stai cu picioarele pe calorifer.
Soia se fierbe. Daca e de anul asta, reusesti s-o fierbi intr-o ora si ceva, daca e de 10 ani, poti sa pleci la munca linitit ca poate ai noroc sa se fiarba pana te intorci si tu acasa. Daca ai avut noroc, boabele cele fierte se pun intr-un blender impreuna cu alte chestii colorate pe care le mai gasesti si tu prin bucatarie, niste ulei si niste sare(ca doar ziseram nu maionezei)si le lasi sa se faca ferfenita! Pentru ca n-ai ce face si pentru ca nu crezi ca ai pus sare suficienta, iei o lingura de lemn si o introduci prin dispozitivul destintat turnarii diferitelor lichide in vasul blenderului. Daca esti cu capul in nori cand faci treaba asta, o sa auzi un zgomot scurt si simti brusc ca lingura se face mai usoara!
Te dezmeticesti repede ca doar esti isteata si apesi pe buton. Eh, niciodata nu esti atat de isteata pe cat te crezi, asa ca apesi butonul destul de tarziu. De-acum urmeaza operatiunea cautarii acului cucoanei in carul cu fan. Aka, schijele de lemn in pateul pe jumatate mixat. Ca sa dormi linistita la noapte, o idee minunata ar fi sa reconstitui lingura. Nu renunti pana nu pui si ultimul milimetru la locul lui! Dupa ce ai curatat pasta de indivizi straini si nedoriti, o pui inapoi in blender si te faci ca nu s-a intamplat nimic.
Iese o minunatie de gust dupa toata treaba asta. Se adauga una, alta, dupa preferinte si se mananca. Se mananca in liniste. Sa se auda scartaitul in caz ca vreo bucata de lemn s-a incapatanat sa se simta bine un timp mai indelungat in pateul tau.
Una peste alta, eu sunt o buna bucatareasa(in ochii mei!), dar pana si mancarea se face cu umor si unde ar fi distractia daca nu te-ai abate un pic de la reteta?
Si pentru ca tot nu m-am decis ce subiect sa aiba cartea mea, ce-ar fi sa adun toata colectia mea de retete si sa bucur omenirea, scutind-o de grija de a gati cu incordare nu cumva sa nu iasa ceva bine. Din sumar, as putea cita: dulceata de struguri cu samburi(au gust de nuca daca ai putina imaginatie), coliva cu coji de nuca, ciorba cu nectar de caise, paine fara sare(zi merci ca nu uit sa-i pun faina), piure cu noduri, cartofi in coaja(cojile colcaie de vitamine, de ce sa le strici preparand legumele), orez tras pe sfoara, compot din coaja de stejar(acu’ nu cunosc si eu toti copacii din care se poate face compot!) si cate alte bunatati, doar in bucataria mea gasite.
Ma cam tem sa nu se napusteasca pretendentii sa ma ceara de nevasta dupa postul asta. Dar nadajduiesc ca voi avea refuzuri pe masura solicitarilor, daruite impreuna cu zambete dragute si politicoase. Ma simt in culmea ascensiunii, nu-mi pot permite sa ma ocup cu lucruri asa de marunte!
Totusi, pe cine sa oblig sa-si incante stomacul cu bunatati?! Inscrieri ceva?
Doamne cat sunt de soios…
iubeste-te cu un chef
… …
bucatar chef , indiscreto, nu paranghelie
xx,j
wind… – soia-n sus si soia-n jos, o sa crap de sanatos!
Nu cunosc soia. N-am fost niciodata amandoua la aceeasi petrecere si nici nu ne-am batut pentru acelasi cutit sau oala, deci suntem complet straine. Dar m-as baga la o reteta d’asta haioasa si as fi foarte atenta la schijele din pateu (nah, ca-s tot romancuta). Cu cojile cele tari de nuci…, m-as abtine, dar te-as indemna sa scrii cartea si-as citi-o cand merg cu metroul ca sa rad in hohote si sa zica lumea ca-s nebuna, sa aiba ce povesti colegilor la munca. Ca si eu povestesc ce vad in trafic si uite-asa ne facem de subiecte.
) Acum pot rade linistita. 
)
Qed – ia imprieteneste-te draga si tu cu ea, ce vrei sa mori inainte de vreme?! N-ai mai vedea tu proteine ca ale ei…
) Rad in mine!
Eu mai rad in metrou si de ce am citit ieri!
Imi propui sa scriu o carte sa ajung de rasul lumii?:D
Soia mama naibii, da’ nu-mi place nimic din soia!
La nunta ta, dacă dai ceva vegetale furajate, o să-ţi leşine dansatorii şi ai să rămâi tu, singură prinţesă în picioare, pentru că eşti acomodată cu o astfel de dietă.
Nu-i păcat să nu dansez şi eu cu tine măcar o gavotă?
Omule – e buna soia, da?! Nu critica ce n-ai mancat:))
La nunta mea nu dau nimic! Asa ca mananca bine acasa:D
Si ce bune sunt “furajele” astea, si cat sunt eu de sanatoasa din cauza lor!
@indiscreta, nu vei ajunge de rasul lumii sau, se poate spune si asa, dar nu-i un lucru rau, nu?
)
Am mâncat o singură dată soia pentru că am fost păcălit că este carne. Era de tun…
Cum nu dai nimic la nunta ta? Măcar să dai din cap când spui da.
Sigur eu mănânc bine acasă, dar o sarma furată de la bucătărie, de la nunta de alături, tot o să consum. Altfel, mă consum…
Am auzit că soia nu-i face bine soţului to be şi o ia la sănătoasa tocmai din cauza lor.
Hotărăşte-te: to be or not to be!
Om-ule – mananc eu ca sa-i fie bine lui!:))
N-am mancat niciodata, dar dintr-o data, mi-e o pofta de soia!… Bine ca n-am de unde, nu vreau sa-mi insele adteptarile.
Asa, cu schije de plop, ceva, eu zic ca mai capata niste gust, n-are cum sa fie nasoala.
Gata, invita-ma la masa!
Doctore – ce surprais! Bine ca esti viu. Cat despre pateul asta ponegrit, sa stii ca este foarte bun. Mananca cu incredere dar din sursa sigura asa ca cea de fata!
Daca ma gandesc bine, tot bat drumul C-ta – Buc cam la doua saptamani, de ce nu mi-as face eu in Titan o taraba(!) cu mancare de-astea speciala de-a mea?! As face si eu un ban cinstit. Am vazut ca se poarta, mereu trec pe langa: un palc de flori, ciorapi de bumbac, botosei, prostii de agatat pe cheia de la sifonier(:D), portofele, evantaie, si alte maruntisuri. Lipseste pateul. Si eu!
In parcul IOR, pe marginea lacului, in rand cu ceilalti oameni de afaceri care vand cele enumerate de tine mai sus.
Bine, pe vremea asta, nu cred ca ma mai dau cine stie ce prin parc, da’ cand stiu ca vine lume noua, na!, trebuie. 
,,Aprob pozitiv “, pateutul de soia ,s`o ia de buna orisice pretendent , cu cat de putin rationament.
De la lemnul lingurii , sa fii atenta sa nu-ti rasara un plopsor in stomac…pentru ca va trebui sa dai afara , la primavara multa istorie : http://instarhparvan.academia.edu/AdrianDobos/Papers/185397/C._S._NicolaescuPlopsor_si_arheologia_paleoliticului
Sa stii ca si numai inmuiate in apa sunt bune bobitele de s`o ia (cine-o place pe indiscreta!)apoi tratate cu vartejuri de catre blendereu.
La multi ani !
Am tot respectul pentru cei ce pot consuma soia, indicat e s’o ia cu garnitura cu tot. Sa ne traiesti indiscret’o………..
fata draga, mare dreptate mai ai…dar imi place la nebunie cum scrii…esti simpatica rau….Auzi, dar cu treaba cu lingura…eu cred ca se rupe mai degraba cutitul…valeleeeeu…si-atunci ce faci? Cu ce mai faci bunatate de pateu?! Pupici multi si inspiratie mereu sa ai
so…ia-u de nevasta…..ma mai gandesc…..