Cocktail!

Raceala ungureasca(luata din Austria) in corp traditional romanesc , tratata nemteste cu rodie turceasca, avocado asiatic, inhalatii cu eucalipt australian,  compresa inghetat- incalzitoare pe bumbac  egiptean(la gat)acoperita cu un fular din lana olandeza,  metoda fiind americana. Imi mananc  amarul imbracata intr-o pijama indiana(gri, cu decoltaj!), pe o saltea suedeza cu lenjerie mov din Bangladesh. Respir aer curat, privesc prin fereastra cerul nemtesc, ma  gandesc la muntii francezi pe care i-am ratat azi, beau apa din sticla romanesca si un cocktail international de o culoare dubioasa dintr-un pahar chinezesc.  Fredonez un cantecel englez in timp ce descarc poze dintr-un aparat japonez.  Sunt inconjurata de dragoste. In casa sunt iubita bucovino-ardeleneste, pe strada sunt privita arabeste,  cand mi se adreseaza cineva  in germana ridic din umeri romaneste si vorbesc o engleza nepamanteana(dupa cum ma privesc ei) cand e musai sa spun ceva.  Neuronul mi se odihneste.  Am un sentiment ceresc.  Cred ca sunt pe-aproape portile Paradisului!

 

Unde esti copilarie cu feisbucul tau cu tot?!

Pe vremea cand mancam Facebook pe paine(si nu stiam de ce ma ingrasam!), un gand nu vru sa iasa din capul meu decat cu rime! L-am asternut usor in status si iaca ce-am trezit in altii:

 

Indiscreta:

Foaie verde-n cerc rotund(!)

Mie-mi vine sa ma tund!
O fi clar semn de sminteala
Daca-mi vine sa-l tund…cheala?!

Lumi :

Foaie verde’n cerc patrat, lasa vorba, treci la fapt!

 

Indiscreta:

Frunza verde bibelou. Dă sa-ncerc întai p-al tau!

 

Lumi:

Frunza verde de cicoare, cum sa nu, sint amatoare, da’ doar p’al’ de pe picioare!

Simona:

Frunza verde de rachita

Este clar ca esti smintita!

Pune foarfeca in cui

Lasa par la locul lui!

Pandalia vine , trece,

“ Tu ramai la toate rece!”

 

Thomas:
Frunza verde …de Paris
Tunde-l ca Viorel Lis
Si-ti faci freza cu stergaru
Ca monsieur Marin Moraru..
Iar de vrei sa intri-n mare
Si sa nu-l incurce valu
Fa-ti la ceafa o carare
Precum Bercea Mondialu

 

Indiscreta:

Frunza verde contra tus(e)i
Eu vreau cap ca al lui Gyuszi,  (bec!)

Sa nu mi se-ncurce coama.

Da’ ma tem ca moare mama!

 

Thomas:
Atunci nu mai tunde oaia
Si pastreaza-ti toata claia,
Ca sa n-o superi pe mama
Ramai tot ca Valderrama

 

Indiscreta:

Stea albastra-n colt de noapte,
P-asta-l stiu de cand beam lapte!
Insa acu’ ma-ncearca teama:
Chiar arat ca Valderama?!

Ca ma tund si io si mama!:))

Indiscreta:

Aplauze v’aduc cu tona:
Lumi, Robert si Simona.
Si din pat, cum stau in cot,
Va salut. Cu par cu tot!
Iar sub par, se spune bine:
“Cap sa fie. Mintea vine.”

Daniel:

Foaie albastră de FEISBUK
Una spun si-apoi ma duc:
De atata poezie
O sa facem toti chelie.

Indiscreta:
Ori va dati cu alifie,
Ori va puneti palarie!
Ca eu tot fac poezie.
Creanga verde de cires,
Langa Feisbuc mi-am pus pres!
Creanga verde lemn de nuc
Asta spun si-apoi ma culc!

 

O lume goala de vorbe. Sau o lume de vorbe goale!

Printre bolile urate ale mintii umane adulte, una este ridicata la rang de virtute si desi mirosi a mort, tu n-ai loc sa te misti din cauza aurei tale miruite de om istet si abil! Una din binecavantarile(devenita blestem) primite odata cu nasterea noastra este minunea de a nu ne putea fi cunoscute gandurile.  De-aici tragedia: nu conteaza ce gandesti, important e sa se priceapa gura sa salveze situatia cand nu gandesti frumos, sau nu iti permiti sa te expui!

Am ajuns la performanta de a ne ascunde in spatele cuvintelor  si dragostea si ura. Credem ca adevarul raneste asa ca luam un compliment, ii dam niste haine cu 4 masuri mai mari si ti-l servim. Adevarul ti-l strecuram ironic in gluma la momentul potrivit. Cu tensiunea ridicata la cote maxime, inca avem puterea sa zambim si sa spunem “nici o problema” cand de fapt am vrea sa te strangem de gat, si nu de drag! Pe masura ce crestem, se dezvolta si simtul prefacatoriei, al exprimarii in cuvinte cu nenumarate intelesuri cu ajutorul carora putem sa ne sustragem cand suntem prinsi la colt de vreo minte agera. Ironia devine elevata, simtul umorului capata valente batjocoritoare pe ici pe colo si fereasca sfintii sa intri in “gura” unui om “cultivat”: te farama in bucatele mici, folosind  cuvinte alese cu grija si pe cand tu inca digeri, el/ea au si disparut, savurandu-si satisfacuti desteptaciunea.

Dintre toate durerile secolului(si nu-s putine) cea mai crunta este singuratatea pe care o suporti pana la moarte daca trebuie, dar nu cumva sa  spui cuiva ca simti ceva pentru el/ea, ca-ti pasa ca traieste pe aceeasi lume cu tine, in acelasi timp. N-avem timp sa mai cautam omul din spatele cuvintelor, si nici pe noi nu ne mai intreaba nimeni ce mai visam, ce mai iubim…

Am devenit experti in jocul asta nebun. Trecem unii pe langa altii, ne privim, ne mirosim, ne admiram(in taina!) si ne vedem de viata mai departe. Nu deschidem gura decat pentru critica daca este cazul. Daca nu vrem nici sa criticam, ne vedem de treaba. Ne uscam cuminti.

Nici vorba nu ne mai e vorba. Avem pentru fiecare persoana in parte vorbe croite pe masura.  Pe masura interesului urmarit. Pe unul il repezim, pe altul il magulim. Unuia ne adresam cu formule de politete dar nu-i nici o urma de respect in spatele cuvintelor, altuia ii spunem ce nu i-am spune  daca ar scrie pe el functia.

M-as intoarce inapoi in copilarie unde nu stiam insemnatatea cuvintelor: ofiter, primar, judecator,  senator, general, ministru. Pe vremea aceea toti erau OAMENI! Unde-i  timpul acela cand nu stiam sa gandesc prea mult si ma exprimam asa cum simteam, pentru ca simteam?!  Azi imi impun si sa nu simt nu doar sa nu spun. Ne caram dupa noi toate durerile care ne-au atins vreodata si din cand in cand mai scoatem cate una doar pentru a o compara cu alta a altcuiva, dupa care sa concluzionam ca intr-adevar, nimeni nu a mai trait asa ceva vreodata in afara de noi. Ne intretinem ranile, zgarmam in ele zilnic,  nu cumva sa se vindece si sa nu mai avem parte nici macar de compatimirea noastra, dar le acoperim cu haine de gala, lungi, frumoase. Nimeni nu arata mai bine pe-afara. Muncim, zambim, vorbim, glumim ca sa lasam impresia ca suntem senini si curati si vai de cel care ar indrazni sa ne ridice un colt de palton sa se uite mai bine pe dinauntru, ca il intepam de nu se mai atinge de noi in veci.

Am devenit nuci. Ne purtam inimile invelite intr-o coaja groasa, nu cumva sa ni le atinga cineva. Dezavantajul este ca nucile nu primesc nimic din mediul exterior. Nu se pot apropia unele de altele, nu se incalzesc una pe alta, nu se imbratiseaza. Poate ca  miezul este bun, dar cine nu are chef sau timp sa sparga coaja, mananca alune! Iar nucile, cu timpul…seaca!

Dezavantajul cel mai mare este ca o nuca nu poate indeparta coaja altei nuci, oricat ar incerca! O mana da!

De unde invatam cum sa redevenim oameni simpli, fara replici atent mestesugite si fara glume cu tinta directa? Cine ne da jos din spate desaga cu amintiri care ne cocoseaza si cine ne scoate de pe noi cojoacele pe care le purtam unul peste altul desi ne sufocam de cald?  Mai ales, cine mai  asterne un sarut peste genunchii zdrentuiti, peste coatele strivite si peste inima franta…ca sa treaca? Mai exista maini care stiu sa mangaie bland si ochi care  stiu sa priveasca  in suflet si sa vada picatura de aur din gunoi?

Ce bine ca mai exista. Ce bine ca Fabricantul nu si-a dat demisia iar piese de schimb inca se mai gasesc.

Poetul Daniel Chirileanu a reusit sa exprime in versuri aceeasi idee. O poezie actuala pe care mi-o amintesc de fiecare data cand nu ma port cum ma purtam odata!

Nevoia de ferestre.

Sunt oamenii străini şi parcă nu se mai adună,
Ca nişte ziduri de beton, fără ferestre,
N-ai unde mai cerşi un colţ uscat de vorbă bună,
Ori un pahar răcoritor de bunăveste.


Ni-i inima, acum, cu porţi înalte către stradă,
Ferestrele nu se deschid decât spre sine;
Privirile ni-s fumurii ca geamul de paradă
Şi ne ascundem lacrima de rău şi bine.


Aşa ni-i de străină vremea, când spre seară,
Pe banca de la poarta inimii, uitată,
Schimbam cu unul din vecini o lacrimă amară,
Ori spovedeam vreo bucurie căpătată.


Purtăm în fiecare colţ de suflet candelabre,
E-atâta sete de lumină în mulţime;
Deschideţi porţile spre lume, ferecate, oarbe,
Daţi drumul la lumină peste-întunecime!


Nevoia de acum nu-i de benzină ori de pâine,
Ci de ferestre, larg deschise, către stradă;
De oameni buni şezând la porţi de inimi nestrăine,
De braţ prieten celui care stă să cadă.


Ieşiţi din voi, rămâneţi toată noaptea la ferestre,
Turnaţi ulei destul în candele, spre-afară!
Să fim lumină pe cărările terestre!
Măcar în dreptul casei noastre nimeni să nu piară!

Titlul a fost preluat din poezia Amaliei Uba, –  O lume goala de vorbe. 

Oglinda, oglinjoara…cine-i cea mai mare iubitoare de pisici din tara?

Cumnata-mea!

Cand cineva traieste in orasul ala frumos din Germania si cand te mai plimba si prin orasele din jur si cate altele mai face, toate bune si frumoase, cum sa-ti permiti sa-i refuzi o leapsa?! Asadar, in cinstea doamnei Alm, care vru sa ma prinda cu mata-n sac(si ma prinse cu ea langa roata carutei!), iaca leapsa:

1. Go to the fourth folder in your computer where you store your pictures. (nu trisati!)
2. Pick the fourth picture in that folder.
3. Explain the picture.
4. Tag 4 people to do the same.

Cum lucrez la un proiect pe un laptop care, daca nu o sa se opreasca, o sa ma lase sa termin de scris postul asta, nu am in el prea multe lucruri personale dar imi permit sa descarc pozele din aparatul foto. Folderul impricinat este unul care chiar imi face cinste:)) (ca-s in el poze care asteapta postarea pe undeva), nu ca as avea vreo poza necinstita in casa mea, in oceanul de puritate in care ma scald dupa parerea specialistilor contemporani! Din aparatul meu foto coboara multe fotografii nereusite si mai sunt si unele pe care Alex, nepotelul meu mi le face mie cand il apuca dorul de arta si e in trecere prin casa mea cand il apuca. Iar cu pozele alea poti face orice altceva numai sa le arati cuiva nu!

Ca sa  nu mai lungim vorba, iata si imaginea norocoasa:

Dupa cum o sa aflati un pic mai la vale(!) nu-s o iubitoare de animale mari sau mici care sa locuiasca cu mine in aceeasi casa. Am o doza de iubire si pentru ele dar sa faca bine si sa se multumeasca cu ce le dau, o farfurie cu mancare si un loc binemeritat in curte. Ca-i suficienta pentru toti! Dar, anul acesta cand am implinit o frumoasa varsta, una mai frumoasa decat toate celelalte pe care le-am avut pana acum, am primit in dar o pisica. Gria o chema la stapanii ei, sau poate Grya cu y, si cum is o tipa desteapta, dupa indelungi cercetari am concluzionat ca numele are niscaiva legatura cu culoarea! Scuzati cuconfonia!  Gryuta mea a fost iubita din prima zi, mai ales de catre restul motanilor din urbe…drept pentru care in familia mea largita(adica pisica locuieste la bunica-mea in curtea vecina, ea fiinda mai cu suflet larg in ce le priveste pe imblanosate) au aparut mostenitorii! Trei la numar, dar doi disparuti subit si de negasit(le-o fi dat intalnire cineva de pe Facebook) iar supravietuitorul,  mandretea din imagine, este intoarsa zilnic pe fata si pe dos de catre mine in sedinte foto prelungite! Vorbesc despre el ca si maghiarii doar pentru ca nu mi-am permis sa-l caut la identitate sa vad daca ii sunt unchi sau matusa!
Constat(doar acum)ca desi are doua-trei saptamani, eu nu i-am pus un nume. Si de ce m-ar mustra constiinta, ce l-am nascut eu?

Leapsa e lacoma si mai vrea niscaiva raspunsuri din partea-mi, asa ca daca tot m-am apucat, sa fac pomana deplina sa spun tot din casa.

1. Zi-mi ceva despre tine. Gen cum te cheama, cati ani ai…

Ma cheama Monica si ma mai cheama si mama pe la ea sa o ajut la treaba! Acu’ in 15 minute.  Am o varsta frumoasa, doar am spus mai sus…cam coapta sa mai fiu confundata cu adolescentele dar cam cruda sa fiu o femeie la casa ei, cu copii cu tot! Doar am trecut de curand de 30 de ani si pana la 35 mai sunt cativa. Ca sa-i numar, mi-ar ajunge degetele de la piciorul gainii!

2. Ai porecle? Care?

N-am! O vreme, in copilarie mi s-a spus “vulpea”  doar pentru nimicul asta: furam ciocolata fratelui mei mai mic si ma ingrasam eu cu ea! Sunt o persoana respectabila, oamenii mi se adreseaza pe numele pe care mi l-a daruit mama si doar var-miu imi zice uneori “graso” ca raspuns la cuvantul meu de bune venit: “slabiciuneo”! Ah, da, imi mai sifoneza unii imaginea spunandu-mi: “urato”, asta de la blogul meu care si-a dat duhul odata cu yahoo ala de 360 de grade si care purta minunatul nume: “urata cu crengi doi! Asta pentru ca mai sunt si alte urate pe lume si una din ele a revendicat locul intai!

3. O melodie trista, una perfecta si 3 care iti plac mult.

Una trista: If Tomorrow Never Come,  una perfecta: nu-s decisa si nu ma grabesc sa ma decid! Si restul: The Rose,  N-am stiut si You Raise me Up

4. Ai animal de casa? Care?

Da, niste greieri, trei vrabii si o privighetoare care vine odata pe an si sta trei zile in visinul meu.

5. Daca ai avea un serial TV cum s-ar numi?

N-as avea!

6. Primul citat care-ti vine in minte. Nu trisa, fara Google!

“Viata are un mod de a egala lucrurile. Pentru fiecare femeie care nenoroceste un barbat, exista o alta care face barbat dintr-un nenorocit!”

7. Desenul animat preferat din copilarie.

Mirabela si galeata cu lapte!

8. Iti place inghetata?

Toata! Ba nu, nu-mi place aia care-ti ramane intinsa pe bolta palatina, adica aia plina de margarina si care costa un leu si ne pacaleau cu ea cand eram mici si un pic mai prosti decat acum! Nirvana sade’n top acum cand am mai crescut si din tot din prostie dau 10 lei pe una:)) macar odata pe vara.

9. Ce alt nume ti-ar placea sa ai, daca ai putea avea altul?

Malina. Il am deja, jumatate din tara ma striga asa. Jumatatea cealalta nu ma striga deloc!

10. Zi-mi un banc!

 Cateva femei, satule de sarcinile ce le revin zilnic, se intrunesc pentru a sta de vorba. Una din ele zice:
“Fetelor, noi facem toata treaba de zi cu zi in casa! Noi spalam, noi facem mancare, noi calcam rufele, noi facem curatenie etc. Barbatul ce face? Munca, televizor, munca, televizor! Eu zic sa punem piciorul in prag si sa facem greva! Nu mai facem nimic timp de o saptamana, sa-i vedem cum se descurca fara noi”!
Dupa o saptamana se reintalnesc pentru a povesti cele intamplate. Prima zice:
“Eu n-am mai gatit nimic! In prima zi n-am vazut nimic. A doua zi, nimic! A treia zi am vazut ca si-a facut o omleta!”
A doua zice:

“Eu nu i-am mai calcat nimic! In prima zi n-am vazut nimic, a doua zi, nimic. Abia in a treia zi l-am vazut ca-si calca singur o camasa.”

A treia zice:

“Eu nu i-am mai spalat nicio rufa!  In prima zi n-am vazut nimic, a doua zi, nimic…! Abia in a treia zi am inceput sa vad un pic cu ochiul stang!”

Leapsa merge unde vrea ea. I-am facut transfer de personalitate!

La final, o poza cu (am)belelele (de) pisici!

   

Cum ma gasesti pe Google

Varianta ocolitoare!

• ce le poti face colegilor de camera nesuferiti? – vant de la balcon!
• cum sa cresc inalt de un metru saptesase – te urci pe un ziar daca ai un metru saptescinci!
• zi te rog daca a lesinat ce sa fac? – nu mai faci nimic, pleci si tu acasa!
• cel mai mare tremur lume - inca nu l-am trait pe asta, nu stiu cum e!
• isi face cu mana lui Radu – ce? pantofii?
• luna cade pe pamant cand e cu tremur – da, mereu ma chinui sa o ridic la loc!
• imagini de dragoste pe trotuare – ai vrea tu!
• cum poti scapa de un barbat daca nu-l iubesti –  nu stiu draga, eu te pot invata cum sa scapi de el cand iubesti!
• cele mai ciudate lucruri cu care oamenii dorm in brate – stalpi de telegraf.
• daca nu ai lesinat niciodata o sa lesini – hmm, am lesinat…spune altuia!
• blog indiscreta wordpress messenger – hotaraste-te…
• daca visez ca ard lemnele – trezestete, ai uitat usa deschisa la soba.
• se poate trai din genti handmade – da, daca sunt pline cu mancare.
• a luat cineva somaj dupa liceu cu frecventa redusa? – nu stiu, eu am luat inainte!
• unde gasesc maini personale? – de obicei ele trebuie sa-ti  atarne in dreapta si in stanga, direct din umeri.  Daca nu le gasesti acolo, uita-te bine ca cine stie pe cine colinda!
• cum se face S de mana? – simplu. cu pixul.
• e dimineaţă. putea la fel de bine să fie şi seară…cum putea la fel de bine să nu fie deloc. am închis laptopul – minunat,  acum fa bine si nu-l mai deschide!
• ma voi cuibari – esti gaina? tre’ sa faci un ou?
• trebuie sa stii sa razi – multumesc. stiu!
• am dormit si am lesinat - te sfatuiesc sa nu te mai culci niciodata.
• marea privita din spate – din spatele cui?
• cele mai grase femei – nu-s aici, sunt in america!
• cum sa cuceresti un barbat nehotarat – il bati la cap pana se hotaraste. sa-ti dea vreo doua.
• fete bune de maritat – la depozit, te rog.
• eu si tu pe plaja apune soarele – ai vrea tu!
• cat de des sa suni un barbat? – cat de des poti. eventual si cu numar privat ca sa-l surprinzi.
• gesturile disperate ale unui barbat indragostit – cauta in literatura SF!
• semne ca te pretuieste – unde preferi semnele,  in jurul ochilor?
• cum se planteaza malina – malinul se planteaza, malina se naste!
• am taiat un cocos de trei ani cum sa-l fac sa fiarba mai repede – trebuia sa-l fierbi de-atunci!
• cum iti provoci un lesin – simplu!
• barbatul nu te scapa din ochi - ar fi grav daca te scapa de-acolo si mai e si foarte inalt!
• jocuri care tre sa iei din statie oameni si sa-i duci la locul respectiv – se numesc: RATC in Constanta,  RATB in Bucuresti s tot asa!
• cum sa fac la mess sa scriu cu spatiu cand vorbesc cu alt cineva – te muti  cu scaunul un pic mai la dreapta!
• tu suferi si el pleaca – da, nenorocitul!
• ce faci sa uiti un barbat? – il pui intr-un colt pe balcon si pui o carpa peste el!
• unu si cu unu cate fac? – doua, cate una pentru fiecare.
• azi dimineata am deschis calculatorul si brusc, o fereastra a aparut din senin ,,aveti un mesaj nou ! – dar ce calculator ai tu, ca la noi oamenii de rand, computerele obisnuiesc sa faca treburi de-astea?!
• mia-m luat mandra frumoasa – buun, acum ca nu mai esti precupat sa te insori, poti sa inveti si sa pui cratima unde trebuie.
• vreau sa mor monika - imi pare rau dar daca te-ai nascut ioana nu poti sa mori monika.
• ce facem in seara de lesin? – coacem ardei!
• banii cheltuiti pe creier nu este niciodata petrecut in zadar – da, ai dreptate, nu-i mai cheltui deci pe alte prostii!
• tatal meu si-a parasit familia pt o minora.e vrajit? – nu, e vrajitor daca a reusit.
• e bine sa mergi suparat la culcare? – nuu,  stai treaz pana iti trece.
• stralucesc complexa - ‘ai nu mai spune!
• la cat timp te suna un barbat – la cat timp de la ce?!
• cat e bine sa lasi sa astepte un barbat – depinde, dar intre 1 si 5 ani e ideal!
• cum faci sa te viseze un barbat – foloseste-ti pila pentru unghii si scrie pe bmw-ul lui ca-l iubesti!
• un barbat sta fara sa te sune? – o daa. mai ales daca nu are numarul tau de telefon.
• mi-a spus ca sunt draguta – si ce trebuie sa ne spui si noua?
• tu ma ridici si eu pot sta pe culme – nu stiam eu de ce tot cresc bicepsii mei!
• cum e bine sa dormi cu picioarele spre usa sau cu capul? – cu capul, dar picioarele musai sa le ai dupa gat.
• daca m-ar intreba cineva ce regret cel mai mult..as raspunde ca m-am despartit de un baiat diferit de toti – bun, dar nu te-a intrebat nimeni.

Numa’ nemti, nemti cat vezi cu ochiu’!

Cu un ochi, ca daca il deschizi si pe celalalt vezi si arabi si negri si japonezi.  Si romani, bineinteles.

Mi-au calcat picioarele(amandoua) pe locul asta al carui nume eu abia stiu sa-l scriu: Deutschland! Nu stiu de ce se chinuie ei sa-i spuna asa, cand e asa de simplu sa spui Germania!

As putea scrie trei zile si 4 nopti impresiile mele asupra lucrurilor si oamenilor de pe-aici, dar de ce s-o fac?! Mai bine noptile le dorm ca sa am energie ziua sa alerg de colo-colea! Vremea este frumoasa, orasele astea la fel, sirienii si mai si! In fiecare zi iubesc o alta nationalitate.  Au trecut prin inima mea italienii, indienii si m-am impotmolit la sirieni de doua zile. Ei imi fac cu ochiul mai frumos din masini. Si ce ochi!

Asa ca dorm, mananc, beau(suc de mere si apa de la robinet fara giardia!) merg pe jos, pe sus, vad locuri frumoase, rad, vorbesc, cant pe strada(nu numai eu fac asta), ma uit dupa cladiri si ma plec in genunchi prin iarba sa fotografiez cate-o buruiana mica. Si cate-un domn mare!

Pana imi trece lenea si m-apuca povestitul atasez o imagine cu activitatea mea de baza: uitatul! Prin copaci, prin magazine, prin obiectiv! Si ma mai uit si in ochi. In ochii tuturor care vin din directie opusa. Si culmea, unii stiu sa zambeasca. Fenomenal.

Casa de nebuni

Adrian Paunescu

 

In ultimele zile ale iubirii noastre,

Eu iti spuneam cuvinte si tu, cu ochii uzi,

Pareai neputincioasa si sa le mai auzi

Si ma temeam sa caut sau sa presimt dezastre.

Si-n noaptea dinaintea plecarii spre niciunde

Eu iti strigam ca ninge, plangand la telefon,

Si-aveai atata pace si viitor in ton,

Ca nici acum nu banui ca te puteai ascunde.

Nu cred ca are dreptul o dragoste sa moara

Ca intre doua bestii, tacut si indecent,

Si fara un adio si un avertisment,

Si fara o urare de drum, elementara.

Astept sa-mi spui ca suntem, atunci cand ai sa suni,

Ori eu, ori tu, ori ambii… la casa de nebuni!

 

Fotografia  - internet.

Vis de primavara. Primavara asta.

 

O idee despre natura, frumusete, feminitate, muzica…

Un vis pe care l-as vrea implinit intr-o zi.

Eu cand vreau sa tremur…tremur!

Nucile le-am mancat.  Cojile le beau!

Daca deschizi ochii(daca poti, ca iti lacrimeaza din cauza lu’ unu’ Virus) constati ca s-a umplut lumea de ghiocei, zambilute,  frezii si alte lalele.  Peste toate atarna fericit un  snur alb-rosu, semn ca tipul asta – Martisor- inca e in cautare de piepturi de care sa ramana agatat. Daca iti stergi lacrimile si te uiti mai bine, nu mai vezi nimic.

In oglinda nu e bine sa te uiti de 1 martie.  Arati ca vremea de-afara nu ca pozele pe care si le trimit femeile unele altora! Diferenta consta in buna dispozitie care bine face ca nu curge pe nas odata cu sufletul.

Lumea mea este colorata si ea. Lamaie, minole,  usturoi(!), servetele colorate, ceai de7 nuci, medicamentosenii carora  le-am dat concediu odata cu iesirea imaginara din iarna.  Sistemul meu imunitar zace’n straie de matase in mijlocul zapezii.  Si daca nu as fi vorbit eu pe placul lui in ultima vreme. Daca nu i-as fi dat si luna de pe cer.  Sau i-am dat prea multa luna  si de-aia face mofturi?  Daca toate stau cer, cine sa se mai gandeasca ca la soare trebuie sa te uiti pentru  vitamina cea cu d mare si sub luna trebuie sa dormi pentru melatonina? Ce face asta? Dormi noaptea intre orele 2 si 3 si o sa afli!

Daca n-as fi mancat zilnic morcov, fructe, legume, sfecla rosie,  salate, mancare obicinuita, daca nu m-as fi indopat cu B-uri, daca nu m-as fi spirulinat mai spre sfarsitul anului trecut,  daca nu m-as fi abtinut de la donat trombocite de acu’ un an si sange din septembrie cel ce trecu, daca nu as bea doar apa si must, daca nu as dormi noaptea si daca n-as rade ziua…

Dar daca nu? Pai poti?! Ca esti o sensibila si nu totdeauna te poti culca la 9 seara ca mai are unu’/alta nevoie de tine pe mess.  Nu,  ca tre’ sa te ingrijorezi de toate  necazurile tale reale si imaginare si daca intr-o zi te trezesti si n-ai motiv sa te superi, te tarasti  pana la oglinda si vezi ca ai 5 fire de par alb acolo unde ieri  aveai 1500, toate negre! La ce bun sa-ti chinui sufletul cu miscatul in aer liber cand lumea virtuala se prabuseste fara prezenta ta pe “scaunul electric”?  Te misti suficient intre paginile pe care trebuie sa le administrezi, nu care cumva sa superi vreun admirator sensibil cu raspunsul tau dupa doua ore intregi de cand te-a intrebat el daca parul tau e natural sau  il invarti tu pe degete in fiecare dimineata?! Cum sa te imbie o amarata de sfecla rosie cand painea aia tavalita prin ou, rastogolita prin tigaie si stropita intru inviere cu zaharel, apeleaza la nasul tau si mana iti pleaca singura catre farfurie? Hai, nu sari din scaun ca doar odata am mancat asa ceva. Anul asta.

Mi-am pus mintea sa scorneasca o metoda de intinerire.  Declar credinta gradinii cu verdeturile ei, din aceasta primavara.  Singura mea dorinta e sa ajung la primavara. Imbratisez sticla asta cu ceai si-mi strang pe langa mine, halatul meu din movul cel mai calduros. Si tot mi-e frig. Ma doare pielea! Simt fiecare cuta a hainelor  si fiecare os din dotare. Teancul de carti de la capul patului e uimit de cata atentie primeste din partea mea, uneori la cele mai ciudate ore din noapte. Pai cum sa dormi cand arde focul sub tine, imediat dupa ce s-a indurat cineva sa te scoata din frigiderul in care te-a tinut ore bune?!

Rusinea mai mare e sa recunosc ca raceala de acum o luna am luat-o de la nepotelul meu bucurestean. Noua luni masoara el si desi la el a fost o forma usoara, eu am tratat-o regeste doua saptamani!

Pe cea de-acum am “mostenit-o” de la Alex, nepotelul meu constantean, 5 ani numara el si lui i-a trecut, la mine inca domneste.

Mai am un nepotel la Brasov, dar nu calc pe-acolo pana la vara’n August!

Dincolo de toate acestea, tot ce conteaza este sa poti sa razi, adica sa nu ai buzele asa de suparate incat sa se crape fix pe mijloc a mai frumoasa dintre ele! Si nici gat asa de sensibil incat sa nu suporte un hohot de ras fara o cascada de tuse dupa.  Dar viata e frumoasa, tineretea-i tinerete chiar daca te simti o baba inghetata iar  mintea se ocupa cu ce-i dai tu de lucru. Poate visa un deal de ciocolata cu rotocoale de alune prin ea. Las-o sa vizese!  Mai bine visez o florarie.  Sau macar lucratul zilnic  intr-una a cuiva. Sa aiba vitrine mari si sa se vanda aranjamente florale inauntru nu trei garoafe intr-o tipla argintie. Si sa mai aiba un coltisor cu stiu eu ce, asa incat barbatii sa se duca acasa la iubite cu chestii de bun simt, nu spoielile astea de care mi-e greata de 14 feb, 1 martie si mai ales 8!

Cum am spus cam tot ce aveam pe suflet, m-as duce sa fac un pic de gramatica. Asta dupa ce fac un pic de fizica. Adica sa descopar un sistem nou de parghie care sa-mi puna sangele in miscare, dupa care sa conjug un pic verbul “a dormi” la persoana I sg.

Pe suflet mai am si un parfum Hugo Boss Femme, un laptop, un buchet de frezii, o cutie de Raffaello care cred ca m-ar vindeca brusc…si cate altele mai stau langa sufletul meu, ca nu-l am si eu asa de mare incat sa incapa pe el toate astea. Sunt inca  napadita de  o recunostinta mai mare decat mine, pentru parfum,  ceas, FREZIA, niste dantele(!), agenda cea portocalie, si altele cate-or mai fi fost in mainile mele in ziua in care am implinit o oarecare varsta , impreuna cu cele 16 volume ale Enciclopediei Universale Birtannica, traduse in romana, pentru care Stefan merita toate aplauzele publicului larg.

Nu, dantelele nu-s de la Stefan!

Imi arunc un ochi pe fereastra si tot ce pot sa urez din inima tuturor femeilor, in aceasta minunata zi de 1 martie, este un “craciun fericit in fata unui semineu in care ard lemne de salcam”! Si eu in usa lui, cu sosete de lana moale facute de bunica, un hanorac cu gluga si  cu maneci lungi care trec peste degete,  o cana cu ceai aromat facut pe aragaz si niste muzica.  Semineu n-am dar ce ma impiedica sa-mi imaginez unul?  Si pe tine te impiedica cineva sa-ti imaginezi ca stai de vorba cu mine in povestea asta?

Ca am pomenit doar hanoracul si sosetele de lana, nu inseamna ca poti sa-ti imaginezi ce vrei tu!:))

Impresii din sihastrie.

Omul nu este facut pentru singuratate. Eu sunt un om!

Azi inchei cele zece zile de singuratate crunta. Provocata.

Singura intr-o casa mai mare decat mine, incarcata de zapada, cu trei morcovi, doua kilograme de cartofi, o galeata de portocale, o cutie de kiwi, o bucata de funie de ceapa rosie, cateva pungi incepute de bomboane cu ciocolata, leguminoase, frigider, masina de spalat, laptop, internet, televizor, curent electric, centrala termica, carti, facebook, blog si lemne pentru soba. Intre atatea obiecte moarte, eu: incununarea intelepciunii, omul rational si calculat.  Aiurea!

Zambesc oamenii cand afirm ca nu te poti cunoaste pe tine insuti pana cand nu esti luat din locul tau cald si dus, singur singurel, intr-un mediu strain, nou si indiferent. Afirm cu convingere ca daca vrei sa ai o parere corecta despre tine, printre altele, trebuie sa-ti iei timp sa stai singur. Acolo, nevazut si neauzit, fara program, fara vreo impunere, esti tu in toata splendoarea ta! Si ce splendoare.

Exercitiul s-a desfasurat pe Insula. N-am vecini, casa este inconjurata de strazi pe trei dintre laturile ei, iar pe a patra latura este o casa parasita.  Spatiul este larg, o gradina mare inconjoara casa, iar vecinii sunt la distanta, nu-mi dau seama daca traiesc aici ori sunt plecati deja in alta tara. O singura vecina, foarte draguta, ma suna uneori sa vada daca traiesc si daca am nevoie de ceva de la magazin. Ea a fost singura persoana pe care am vazut-o de doua ori in perioada asta. Si ca sa nu ma deranjeze de fiecare data cand se ingrijora pentru mine, iesea in curtea proprie si se uita la cosul de fum de pe casa mea. Fumul a fost singurul semn de viata pe care eu l-am dat omenirii!

N-am avut la mine incarcator pentru telefon asa ca in ultimele zile tacerea a devenit si mai profunda.

Credeam ca sunt singura care stie ca locuiesc aici. Am iesit din curte o data in cele zece zile, nevoita sa merg pana in centrul satului cu un plic pentru asistenta de pe ambulanta. A fost singura zi in care am vazut si am vorbit cu oameni reali. Vreo 6 la numar. Soferul ambulantei, asistenta, femeia de serviciu de la dispensar, doi vazantori de la magazin si un batranel de pe strada care avea o parere cum ca m-a mai zarit el undeva si a tinut sa si-o exprime. Nu, nu ma vazuse nicaieri. Poate in vis.

Spre surprinderea mea, absolut toti cei cu care am schimbat cateva vorbe m-au intrebat la un moment dat: “si cum e singura, cand vin baietii”? N-am crezut ca jumatate de sat stie ca stapanii casei sunt plecati si ca eu locuiesc singura la adresa respectiva. Incurajator gand.  Ar fi demn de amintit si tanarul domn care venea zilnic sa intrebe despre o masina din curte caruia am fost nevoita sa-i spun pana la urma: “stii, vino peste x zile fiindca pana atunci nu ma gasesti decat pe mine aici”.  Intelegatorul domn, a facut cum i-am spus!  In ziua peregrinajului meu la dispensar, la un moment dat, pe drumul de intorcere a aparut in spatele meu si m-a si depasit. Eu eram la plimbare imi umpleam plamanii cu ger curat. M-a salutat si s-a asigurat din nou ca nu s-a schimbat nimic la mine acasa, iar eu m-am umplut de uimire ca m-a recunoscut. Ultima data vorbisem cu el pe geamul de la bucataria mea! Asta pentru ca eram in pijamale si nu voiam sa-i arat lui oitele de pe pantalonii mei gri-roz! Si altele!

Ce face  un om singur in casa altuia?

Uneori isi face mancare. Sigur ca nu stie sa aproximeze cam cat mananca un om si face cat pentru trei. Depinde de el daca mananca odata cat pentru doi si odata cat pentru unu, sau mananca odata cat pentru doi si restul da cainelui ca nu-i mai arde sa manance a doua oara! Daca are prin casa niste oua si niste branza, face budinca de macaroane si isi imagineaza odata ca serveste gogosi si altadata placinta cu mere! Isi face paine, de-aia sanatoasa de casa, si mananca bine sa nu se invecheasca. Painea!

Ar citi carti, dar asta ar merge mai bine daca n-ar  avea  internet. Asa ca citeste cat sa nu ii fie rusine si ca sa poata trece lectura pe lista in caz ca cineva il intreaba ce activitati culte a desfasurat in ultima vreme.  Mai spala niste haine ca nu are sifonier propriu si mai deschide un geam pentru aer proaspat.

Televizorul prinde vreo 4 canale,   unul serios dar la care ai ce vedea doar seara, a doua zi fiind reluari, altul care dupa parerea mea ar trebui sa iasa din grila ca-ti insulta inteligenta, vorba unui clasic contemporan( Nora pentru mama si fata lu’ tata tinandu-se de mana,  cutremurate toate  de cazurile lui Ernest si luate peste picior dupa aceea de marele Madalin!), si alte 2 canale in limba rusa.  Am vazut vreo doua filme la ei, tulburata pana peste de faptul ca rusii astia n-au auzit de subtitrare. Ei tin sa dubleze  actorii cu ai lor. Ce enervanti.

Am fost ceruta de nevasta pe facebook, am cunoscut oameni divortati care nu stiu cum se face ca vad in mine ce n-au vazut in ce-au lasat!  Am fost si calda si buna si rea si nesimtita cand a fost cazul. Am pierdut somnul de frumusete cel dintre 21.00 si 24.00 stand la povesti cu diferite persoane unele mai simpatice decat altele si m-am simtit leguma dupa ce. Apoi am dat militaria jos din pod( a nu se intelege ca am militari in pod si apelez la ei la nevoie) si am dormit si ziua si noaptea. In reprize, pentru ca la fiecare 4-5 ore, zi si noapte faceam o vizita in spatele casei sa pun lemne pe foc. Nu, aici nu se face focul in spatele casei, ci acolo se afla cladirea care adaposteste centrala. Apreciez credinciosia celor doi caini, Rica si Ursu care s-au trezit de fiecare data, m-au condus, au asteptat pana am umplut eu soba cu lemne apoi m-au adus inapoi la usa.  E drept ca ei sperau sa primeasca ceva de mancare. Dar daca eu nu mananc noaptea , nici altora nu dau! Ajutoarele mele de nadejde,  au fost rasplatite o data pe zi. N-aud vorba cum ca mi-ar lipsi inima!

Apreciez ca responsabilul cu iluminatul public n-a uitat decat in doua seri sa aprinda luminile, iar lanterna mea m-a lasat in pom o singura data. Aceste doua evenimente nu s-au suprapus.

Am stat cu paharul de must in nas mai tot timpul. Un must bun si limpede ca cristalul(!) din struguri culesi de manutele mele asta toamna si storsi de muschii mei asta toamna si fiert de manutele mamei tot asta toamna. Am stat pe scaun, am facut sport de la scaunul de la computer pana la masa si inapoi si uneori am facut abdomene dar cu partea cealalta a corpului! Si inainte sa razi, incerca si apoi sa-mi spui  din care poti face mai multe.  Nu, n-am cantar si nici nu ma intereseaza sa am asa ceva, am fost intr-un exercitiu si daca frate-miu nu m-a cantarit cand a plecat de-acasa, degeaba o face cand revine!

Pentru ca era vorba sa trec Dunarea pe o amarata de barca de pescar, m-am temut sa iau cu mine aparatul de fotografiat. Dupa cum se poate vedea, am grija cu ce lucruri ma scufund in Dunare. Pana la urma dupa vreo 4 ore de asteptare, un bac ne-a trecut in partea asta de lume. Asa se face ca  eu am avut multe dimineti ofticate. Eu ofticata si ele pline de o chiciura cum n-am vazut eu in sfertul asta de viata traita.  Am memorat eu cu mintea mea  si asa nefolosita, niste imagini de vis, cu pasarele multicolore pe crengutele inghetate, apusuri ca nicaieri altundeva pe acoperisul casei parasite de peste drum, zapada si chiciura si salcamii astia de vis-a-vis care-mi sunt asa de dragi in amurg.

Concluzii:

• n-am vorbit, n-am citit, n-am dormit.
• n-am vorbit, am citit, n-am dormit.
• n-am vorbit, am citit, am dormit.
• mi-a venit mintea la cap intr-un final.
• n-am scris. nimic.
• am mancat. regulat.
• n-am vazut oameni. nici ei pe mine.
• am gandit. mult si prost. tot.
• n-am visat, n-am alt orizont, nu mi-am descoperit vocatia.
• n-am rezolvat nimic cu asta.
• nu sunt nici mai slaba, nici mai grasa.
• nici mai vesela nici mai trista.
• nici mai odihnita nici mai obosita.
• lipsa de activitate, singuratatea si internetul dauneaza grav sanatatii. psihice!

Omul nu este facut pentru singuratate. Eu sunt un om!